Figura domnitorului-martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), comemorat în 2014 printr-o suită de evenimente culturale în cadrul „Anului Brâncoveanu”, rămâne în atenția publicului prin intermediul proiectului nostru, inițiat din dorința recuperării memoriei descendenților din secolul
al XVIII-lea și al XIX-lea ai familiei Brâncoveanu.
Biserica cu hramul Botezul Domnului (construită între 1742-1744), Azilul de văduve, femei bătrâne și sărace (1750-1752) și Scoala primară de băieți (înființată în 1745) se constituie într-o prima ctitorie, la inițiativa Domniței Bălașa Brâncoveanu (1693-1752).
Căsătorită la 15 ani cu Manolache Rangabe, zis Lambrino (?-1745), a cunoscut o scurtă perioadă fericită din timpul domniei tatălui ei, urmată de o perioadă zbuciumată în închisoarea Edikule și exilul în ținuturi îndepărtate. Bucuria reîntoarcerii în țară și a recuperării averii și proprietăților a fost umbrită de lipsa copiilor. Cuplul și-a dedicat ultima perioadă a vieții actelor filantropice și ctitoricești, inițiativele lor constituindu-se în modele pentru urmașii din secolul al XIX-lea. Biserica cu hramul „Botezul Domnului”, ruinată de cutremurul din 1838, a fost reparată în 1842, dar a fost dărâmată în 1871, împreună cu casele vechi ale domniței Bălașa Brâncoveanu. În 1750-1752, tot la inițiativa Domniței Bălașa, se adaugă Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, ulterior ruinată și ea și care nu a mai fost reclădită de urmașii din secolul al XIX-lea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu