Arhitectul Carol Benisch (1822-1896)

În urma cercetării arhivei Așezămintelor Brâncovenești depozitată la Arhivele Naționale ale României au ieșit la iveală nenumărate informații despre contribuția pe care arhitectul Carol Benisch a avut-o la proiectarea și ridicarea unor construcții.

Revista Arhitectura, nr. aniversar 1941

Activitatea acestui tânăr de doar 25 de ani  începe în Țara Românească în 1847 odată cu angajarea lui în serviciul public, ca arhitecton mănăstiresc, alături de elvețianul Johann Schlatter (1805-1864), marchând o etapă importantă de deschidere a marilor șantiere de prefacere a instituțiilor de cult: Arnota, Tismana, Hurezi, Bistrița. O bogată activitate se desfășoară în domeniul reparațiilor bisericilor și mănăstirilor bucureștene.

Una dintre suprizele cercetării de arhiva (fondul Teatrului Național) a fost că Benisch a fost angajat ani de-a rândul, după inaugurarea edificiului proiectat de arh. vienez Anton Hefft, cu întreținerea și modernizarea acestuia. De asemenea, implicarea sa în proiectarea și antrepriza Palatului Academiei (Universității), alături de consacratul arhitect român Alexandru Orăscu, aruncă o cu totul altă lumină asupra istoriei instituției (1857-1872).

Experiența sa vastă și prestigiul de care se bucură în serviciul public fac ca implicarea sa să se intensifice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin construirea Azilului Doamna Elena, continuarea șantierului Catedralei romano-catolice Sf. Iosif (pentru care a fost decorat de Sfântul Scaun), colaborarea în reconstruirea Azilului și Bisericii Domnița Bălașa și a Spitalului Brâncovenesc, a Arhiepiscopiei Tomisului – Biserica Sf. Petru și Pavel din Constanța.

În 1870 - 1876 Benisch proiectează și planurile Azilului Domnița Bălașa și a încăperilor preoților din curte. 

În 1880 face parte din comisia arhitecților care au redactat planurile generale ale Bisericii Domnița Bălașa, alături de Alexandru Orăscu, Friedrich Hartmann și Andre Lecomte de Nouy (consultant). Din 1881 Benisch este arhitectul dirigent al lucrărilor realizate de antreprenorul Dobre Nicolau. (A.N.R., fond Așezăminele Brâncovenești, dosar 17/1880)

În contractul său din aprilie 1881 se amintește și de elaborarea planurilor și realizarea clădirii morgii - sălii de autopsie și a două bazine - fântâni. Dacă comparăm planurile morgii (1882) cu fațadele catedralei catolice Sf. Iosif - pe al cărei șantier lucra Carol Benisch în aceeași perioadă - putem constata similitudini fără dubiu.

Morga Spitalului Brâncovenesc, 1882

A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 10/1882

Arhitectul Toma T. Socolescu, în lucrarea sa „Fresca arhitecților”, amintea în paginile dedicate arhitectului Carol Benisch și de Spitalul Brâncovenesc: „el întocmește proiectele Bisericii Domnița Bălașa în rînduri de cărămidă și piatră artificială și ale Spitalului Brâncovenesc”. Credem că ar putea fi vorba despre aripa din piața Unirii, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și restaurată în 1905 de arh. Cesare Fantoli. (A.N.R., fond Așezăminele Brâncovenești, dosar 61/1905)

Mai multe informații vor fi publicate în Oana Marinache, Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Ed. Istoria Artei, București, 2015