Pliant expozitie

Design: Cristian Gache

Reconstituire: Andrei Popescu

Cel de-al doilea material tipărit din cadrul proiectului dedicat „Așezămintelor Brâncovenești: 1835-2015” conține principalele planșe cu reconstituirile virtuale ale corpurilor Spitalului Brâncovenesc, Azilului „Domnița Bălașa” și altor clădiri din complex. Reconstituirea vizează construcțiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea care au dăinuit până la demolarea din 1984-1985.

Pliantul a fost realizat de Cristian Gache și Andrei Popescu și apare în 140 exemplare, format închis A5, format deschis 445 x 210 mm, color și va fi distribuit gratuit tuturor participanților la evenimentul de joi, 12 noiembrie, ora 18:30, de la Casa de cultură „Friedrich Schiller”.

Finanțator: Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Expozitie, 12 noiembrie, ora 18:30, Casa Fr. Schiller

Comunicat de presă

Așezămintele Brâncovenești: 1835 – 2015

Reconstituire istorică și virtuală

În perioada 15 septembrie - 15 noiembrie Asociația Istoria Artei desfășoară proiectul cultural „Așezămintele Brâncovenești: 1835-2015” cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național în sesiunea III/2015 Patrimoniu cultural material.

Joi, 12 noiembrie, de la ora 18:30, vă invităm la vernisajul expoziției „Așezămintele Brâncovenești: 1835 – 2015” care are loc între 12 - 27 noiembrie la Casa de cultură „Friedrich Schiller”, din str. Batiștei nr. 15. 

Design: Cristian Gache si Andrei Popescu

Expoziția este alcătuită dintr-o serie de fotografii istorice inedite și din reconstituirile virtuale ale corpurilor Spitalului Brâncovenesc și Azilului „Domnița Bălașa”. La eveniment vor vorbi istoric de artă Oana Marinache și urbanist Andrei Popescu. Expoziția va fi prezentată și la Palatul Mogoșoaia în perioada 2 – 23 decembrie.

În 2015 sărbătorim 180 de ani de la testamentul ctitoricesc al bănesei Safta Brâncoveanu și 130 de ani de la ridicarea celei de-a patra Biserici „Domnița Bălașa”, dar comemorăm și 30 de ani de la demolarea complexului.

Echipa proiectului și-a propus cu această ocazie reconstituirea istoriei Așezămintelor Brâncovenești, a căror moștenire a dăinuit din veacul al XVIII-lea până la 1984-1985. Proiectul a avut mai multe componente de valorificare a patrimoniului: cercetarea de arhivă a fondurilor legate de Așezămintele Brâncovenești, etapa de reconstituire digitală a clădirilor complexului spitalicesc, susținerea a 3 conferințe, organizarea unui tur ghidat la Biserica Domnița Bălașa, organizarea de ateliere pentru elevi în școlile bucureștene, tipărirea unor broșuri și pliante, publicarea de articole și organizarea unei expoziții cu reconstituirile virtuale.

Echipa proiectului: istoric de artă Oana Marinache (coordonare), urbanist Andrei Popescu, istoric Alina Havreliuc, fotograf și grafician Cristian Gache, doctorand arh. Andrei Răzvan Voinea, comunicare Gabriela Ristea, responsabil financiar Roxana Alina Istudor

Finanțator: Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Ordinul Arhitecților din România, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia, Casa de cultură „Friedrich Schiller”, Idei Urbane, Muzeul Municipiului București, Bucureștii Vechi și Noi, Orașul lui Bucur, Bucureștiul Meu Drag, Analiza istorico-arhitecturală, Logotype

Prezentarea activităților proiectului se realizează prin:
http://asezamintelebrancovenesti.blogspot.ro/
https://www.facebook.com/events/176859215980511/
http://asociatiaistoriaartei.blogspot.ro/

Conferința „Povestea unei reconstituiri 3D”, 10 noiembrie, ora 11:00, Caru cu Bere

Design: Studio Casa Voc

Marți, 10 noiembrie, de la ora 11:00, vă așteptăm la Povești din București, la Caru cu Bere, unde vă vom prezenta etapele istorice și ale reconstituirii digitale ale Așezămintelor Brâncovenești.

Conferențiari: istoric de artă Oana Marinache, urbanist Andrei Popescu

Ne pregătim de reconstituiri...

Spitalul Brâncovenesc, aripa dinspre Piața Bibescu/Unirii

Asezamintele Brancovenesti in perioada interbelică

Punctul de plecare pentru reconstituirea virtuală

Vedere panoramică asupra Pieței Bibescu/Unirii

Andrei Popescu, Idei Urbane

Demolarea

În perioada aprilie 1984 – februarie 1985 clădirile complexului brâncovenesc sunt
demolate, pentru a face loc proiectelor urbanistice ale lui Nicolae Ceaușescu care vizau cartierul
Uranus-Isvor în vederea construirii Palatului Poporului, a noilor blocuri și a Bulevardului
Victoria Socialismului. Spitalul tocmai fusese restaurat, după pagubele suferite de la cutremurul
din 1977, dar demolările din Centrul Civic nu țin seama de nimic.

Inginerul Cesare Fantoli

Cesare Fantoli

20 iunie 1868 s-a născut la Pallanza, ca fiul lui Antonio Fantoli și al Luigiei Cassani; numele său complet era Giovanni Antonio Cesare Luigi Fantoli

A studiat la Torino ingineria civilă și electronica

1889 îl cunoște la Pallanza pe regele Carol I al României și vine în România, pentru a lucra în serviciul feroviar al Ministerului Lucrărilor Publice (3 ani)

1897 antrepriza sa participă la licitația cazarmei vânătorilor din Galați.[1]

1902 Uzina electrică comunală Grozăvești

1902-1903 antrepriza Leagănul Sf. Ecaterina, arh. Ion D. Berindey

 1902-1903 o aripă a Azilului Regina Elisabeta din str. Căldărușani nr. 9, după planurile arh. Ion D. Berindey (astăzi Institutul de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan)

1903-1904 lucrare hidraulică la Periș pentru Domeniul Coroanei

1903 - 1906 construiește un nou Spital Brâncovenesc , un pavilion pentru consultații gratuite și un laborator bacteriologic, alături de arh. C. Cora, arh. Fr. Hartmann, ing. Elie Radu-inspector general

1906 decorat de I. Kalinderu cu brevetul „Carol I”

1907 a pierdut proiectul Palatului Camerei de Comerț și al Bursei

1907 Reparații și adaos de clădiri noi la propr. Prințului Grigore G. Cantacuzino de pe str. Karl Lueger/Clemenței nr. 31, planuri semnate de arh. C. Cora

1908 s-a asociat cu fostul ginere Știrbey, Gheorghe Crețianu, pentru a aduce automobile de la fabrica Itala din Torino, Italia. Domiciliul său era în Calea Griviței nr. 134.[2]

În 1908 a fost membru fondator, alături de alte 6 persoane, a „Societății Anonime Române pentru Industria Oxigenului, Acitilinei și altor Gaze”, contribuind cu un capital de 10000 lei.[3] La acea dată locuia în str. Buzești nr. 48

1908, 1914 casa proprie și dependințele din str. Occidentului nr. 11 bis, cu arh. C. Cora

1909 realizează anexele Azilului „Domnița Bălașa”

1909-1910 directorul Școlii italiene, „Regina Margherita”din strada Luigi Cazzavillan nr. 28, o şcoalǎ particularǎ mixtǎ

1911 director al Societǎţii Italiene din strada Luigi Cazzavillan nr. 28

1911 Magazii pe propr. Fabricii de săpun „Stela” din Câmpul Moșilor Împreună cu Vignali & Gambara

1911 Extinde propr. Al. Iculescu pe Str. 10 mai/Gramont nr. 24

1911 Societatea de Asigurări „Generala” din Str. Vasile Alecsandri nr. 2, împreună cu ing. Guido Canella

1912-1914 Societatea „Dacia română” din Calea Dorobanți nr. 57-61/Al. Lahovary

În 1912 Donează 100 lei pentru Liga Culturală[4], iar în 1914 îl găsim printre donatorii către Primărie a sumei de 20 lei pentru săracii orașului în preajma Crăciunului 1913[5] și pentru mărirea Coloniilor Școlare[6]

1913 Este antreprenorul vilei Emil Costinescu, din strada Polona nr. 6, după planurile arh. Ion D. Berindey

În 1914 Fantoli spune că relația de colaborare cu arh. Hoeflich data deja de 10 ani și că acesta era procuristul lui.

1914 Fantoli Instituie o bursă pentru învățământul comercial pentru un fiu de comerciant sau angajat C.F.R., suma donată fiind de 10500 lei

1914 Memoriul inginerului Cesare Fantoli privitor la diferendele ivite între D-sa şi D-l Szeculici cu ocazia construirei clădirei din Bucureşti, str. Dorobanţilor a Societăţei Dacia Română. Un mic istoric, Anexe. Tip. Modernă „Cultura”, București

1914 realizează mormântul arh. André Lecomte de Nouy la Curtea de Argeș

1915 era membru în consiliul de administrație al firmei Knapen, al cărei președinte era inginerul Christian Dimopol

1915 Antrepriza Vilei Ioan Manu, Șoseaua Aviatorilor, arh. Grigore Cerkez

1915 Extinderea propr. Stanei Apostolescu pe Str. Dr. Felix nr. 93

1915 Antrepriza sa, împreună cu Vignali& Gambara, realizează gratuit Biserica Italiană

1916 mormântul regelui Carol I la Curtea de Argeș

1916-1918 colaborator voluntar în privința spitalelor și a serviciilor tehnice

1918 A scris „Romania Russia e Italia, osservazioni ed esperienze dell'ing. Cesare Fantoli”, publicată în 1918 la Ed. Risorgimento, Milano, în folosul Crucii Roșii, al cărei membru activ a fost

1922-1923 2 garaje pe propr. Albert Oppler, str. Belgrad (Parcela Bonaparte nr. 156)

1923 Spitalul Vincent de Paul, împreună cu arh. Mario Stoppa

În 1931 locuia în Calea Dorobanți nr. 67. Scotea la licitație a 1/10 din imobilul Dobriceanu, situat în Calea Victoriei colț cu str. Gen. H. Berthelot, ipotecat de Maria Ana Th. Dumitrescu și Aneta Th. Dumitrescu pentru 1 milion de lei

? Spitalul, Centrala electrică și Școala ortodoxă

? Societatea „Țesătoarea”

? Extinderea sediului Societății „Patria”

? Anexa Ministerului de Interne pentru Serviciul Siguranței Naționale, diferite construcții pentru Ministerul de Finanțe

A înființat la Bieno, Trentino o școală de desen pentru copii emigranților

A fost unul dintre fondatorii Museo del Paesaggio din Pallanza

7 iunie 1941 moare la Forte dei Marmi

---

[1] Epoca, anul III, nr. 496, 2 iulie 1897

[2] M.O., nr. 232, 20 ianuarie 1908, p. 8632

[3] M.O. nr.82, 12 iulie 1908, p. 3862

[4] Congresul din Contanța al „Ligei culturale”, Vălenii de Munte, 1912, p. 16

[5] M.C. nr. 9, anul XXVIII, 2 martie 1914, p.180

[6][6] M.C. nr. 47, anul XXVIII, 23 noiembrie 1914, p. 763

Lucrări de artă

Păstrarea amintirii ctitorilor înaintași și realizarea unor lucrări de artă (tablouri și statui) preocupă generația fiilor și nepoților domnitorilor Știrbey și Bibescu-Brâncoveanu. Un prim monument în amintirea primei ctitore a Așezămintelor, Bălașa Brâncoveanu, a fost ridicat în curtea Azilului, fiind proiectat de Karl Storck (1826-1887), dar realizat în 1881 de Carol Storck (1854-1926) și Carol Teutsch. În 1884 s-a realizat și monumentul funerar „Întristarea” de către sculptorul Ion Georgescu (1856-1898), în care au fost mutate rămășițele ei funerare din biserica demolată.

În onoarea mamei sale, moarte în 1892, prințul George G. Bibescu – epitrop din 1888 - comandă un monument funerar sculptorului francez Jules Roulleau (1855-1895). În arhiva personală a prințului se mai păstrează documentele și unele informații inedite, despre reluarea colaborării cu arh. Paul Gottereau, care montează soclul.


Instalat inițial în curtea bisericii, monumentul se află astăzi în interior, făcând pandant cu mormântul Domniței Bălașa. Reprezentarea Doamnei Zoe, ce pare că urcă la ceruri din sarcofag, fiind susținută de un înger, este una alegorică; ea lasă onorurile și averea pământească, calitățile și faptele ei fiind cele ilustrate de grupul alegoric, Zoe fiind amintită în ipostaza de mamă și donatoare generoasă.

În data de 24 februarie 1906[1], sculptorul italian Rafaello Romanelli (1856-1928) solicita un avans de 4500 lei pentru realizarea busturilor ale fondatorilor Așezămintelor Brâncovenești. Cu această ocazie aflăm de comanda, probabil ce data din 1905, a 5 lucrări în ipsos și a 4 în marmură. Credem că intermediarul comenzii era compatriotul său, inginerul Cesare Fantoli, apropiat al familiei Știrbey, care finalizase lucrările la spitalul cel nou al Așezămintelor Brâncovenești, proiectat în 1905.

Busturile fondatorilor au fost recuperate în perioada demolării 1984-1985; placa ce marca centenarul Spitalului se află astăzi depozitată la Muzeul Curtea Veche, iar statuile ctitorilor se află în depozitele Muzeului Municipiului București.

---

[1] A.N.R., Fond Așezămintele Brâncovenești, dosar 100/1906.

Spitalul nou 1903-1906

Între 1903 - 1906 vechile pavilioane (1838-1842, 1855) se demolează și se construiește un nou spital, un pavilion pentru consultații gratuite și un laborator bacteriologic (în fostul sediu al școlii de băieți, ce va suferi extinderi). Planurile noului spital sunt realizate de inginerul italian Cesare Fantoli.

Principalii artizani ai acestor prefaceri sunt: ing. Cesare Fantoli, arh. C. Cora, arh. Fr. Hartmann, ing. Elie Radu-inspector general. 

În 1909 ing. Cesare Fantoli adaugă anexe la Azilul Domniței Bălașa. (A.N.R., fond. Așezămintele Brâncovenești, dosar 212/1909)

Un proiect nerealizat

După finalizarea lucrărilor la cea de-a patra Biserică „Domnița Bălașa”, epitropii și descendenții familiei hotărăsc înnoirea Spitalului Brâncovenesc.

Datorită legăturilor de afaceri de la începutul carierei sale în București și a angajării lui în diferite ocazii atât de membrii familiei Știrbey, cât și de cei ai familiei Bibescu-Basarab Brâncoveanu, arhitectul elvețian Louis Blanc (1860-1903) este unul dintre numele de care se leagă și proiectele spitalelor de la Așezămintele Brâncovenești. Chiar el amintește de proiectul de contract - și atașează ciorna în limba franceză - elaborat împreună cu prințul Alexandru B. Știrbey (epitrop după moartea colonelului Nicolae Bibescu (1808-1888)) pentru Epitropia Așezămintelor Brâncovenești înainte de trecerea sa în neființă (1895), fără a preciza însă o dată exactă.

El viza terenul de pe Cheiul Dâmboviței în vederea construirii Facultății de Medicină de către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar Epitropia putea folosi o parte din teren pentru ridicarea unui spital cu 450 de paturi. Spitalul trebuia să servească drept clinică în care să practice și studenții chirurgi. O parte din cheltuieli ar fi trebuit să fie suportate de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar Epitropia se obliga să facă rost de 3 milioane de lei pe care să îi ramburseze Ministerului în tranșe de-a lungul a 15 ani. Proiectul nu s-a materializat, cu siguranță din cauza întârzierilor și restricțiilor financiare ale Ministerului. (A.N.R., fond M.C.I.P., dosar 690/1893, f. 32)

Așezămintele Brâncovenești îl angajează pe arhitectul Louis Blanc în 8/20 aprilie 1899 pentru refacerea Spitalului Brâncovenesc: realizarea planurilor, a devizelor și antemăsurătorilor, a caietului de sarcini, supravegherea lucrărilor și a antreprenorilor, pentru care ar fi trebuit să primească o tantiemă de 5 ½ % din valoarea lucrărilor.

În 30 iulie arhitectul înmâna trei schițe de plan, iar în septembrie primea deja avansul de 6000 lei pentru realizarea planurilor. Se lansează apoi anunțul pentru antreprenorii care ar fi trebuit să transmită ofertele lor pentru încălzire, ventilație, canalizare, iluminare, spălătorie până în 15 octombrie 1899.

Programul elaborat în aprilie 1899 sub coordonarea Directorului Eforiei, C. Perticari cuprindea următoarele construcții și era contrasemnat de Ministrul Take Ionescu:

Primul Pavilion, pentru Medicina internă

Primul serviciu – 55 paturi, din care 35 pentru bărbați și

20 pentru femei

3 Săli pentru câte 10 paturi bărbați

1 Sală pentru câte 3 paturi de izolare

2 Săli pentru 1 pat bărbați

2 Săli pentru câte 8 paturi femei

1 Sală pentru câte 2 paturi femei (izolare)

2 Săli pentru câte 1 pat femei

2 W.C. (bărbați și femei)

1 Cabinet pentru doctori

1 Cameră pentru supraveghetoare sau surori de caritate

2 Saloane loggia (bărbați-femei)

1 Cameră pentru rufe curate

Tisaneria

2 Băi (bărbați-femei)

W.C.

Al 2-lea Serviciu - 55 paturi, din care 35 pentru bărbați și

20 pentru femei

Distribuția și numărul sălilor și a camerelor, întocmai ca

la primul Serviciu

Al 3-lea Serviciu comun pentru ambele Servicii medicale

1 Cameră pentru portar

Serviciu complet de baie și hidroterapie

W.C.

Alte pavilioane și dependințe

În data de 17 septembrie cele trei schițe de plan depuse de arh. Blanc au fost acceptate de prințul
Dimitrie B. Știrbey (1841-1913), epitropul Așezămintelor Brâncovenești. Ele nu se mai găsesc la dosar, din păcate.

Următoarele informații apar abia peste trei ani, când în 25 iunie 1902 arhitectul transmite desenele și
cele 8 caiete. În data de 1/14 octombrie 1902 arhitectul primește o scrisoare de nemulțumire din partea Directorului dr. C. I. Istrati (1850-1918), iar în 12/25 octombrie epitropii Dimitrie B. Știrbey și Emanoil Băleanu (1854-1912) resping devizele arhitectului Blanc, din cauza sumelor exagerate propuse de acesta. (A.N.R., fond Așezămintele Brâncovenești, dosar 48/1899)

În 12 noiembrie 1902 arh. Louis Blanc, cu domiciliul în str. Mercur nr. 12, deschide acțiunea în justiție pentru recuperarea onorariului stabilit în contract, evaluat la 183264 lei. Primul termen a fost stabilit la 16 decembrie. Arhitectul se stinge din viață în aprilie 1903, iar după moartea lui, văduva Irina Blanc va ajunge la o înțelegere cu Epitropia Așezămintelor Brâncovenești.

Un corp nou de clădire

Către sfârșitul secolului al XIX se realizează un nou corp pentru Spital, amplasat chiar în piața Bibescu/Unirii. Nu am reușit să identificăm dosarele în arhiva Așezămintelor Brâncovenești, dar apelăm la o informație publicată de Toma T. Socolescu în Fresca arhitecților, p. 60, pentru a-i atribuit tot arhitectului Carol Benisch această clădire. Ținând seama că el s-a stins din viață în 1896, clădirea ar putea fi anterioară acestui an.

Sursa

Carte poștală de epocă

Planurile se păstrează în varianta restaurării corpurilor de clădire de către Cesare Fantoli (1868-1941) în 1905, în vederea mutării administrației centrale și a farmaciei în ele. Antreprenor a fost arh. Friedrich Hartmann, (A.N.R., fond Așezăminte Brâncovenești, dosar 61/1905)

Biserica „Domnița Bălașa” 1885 - 2015

În 18 februarie 1880 arhitecții Carol Benisch și Alexandru Orăscu evaluează starea bisericii neogotice, ridicată în 1842 de Safta Brâncoveanu și găsesc că afundarea ei în teren și crăpăturile pereților sunt mult prea grave pentru a o putea salva. Întărirea ei cu fier ar fi fost mult prea costisitoare, ceea ce a dus la luarea hotărârii demolării ei și ridicării unei noi biserici. (A.N.R., fond Așezămintele Brâncovenești, dosar 17/1880)

Colecția Cezar Petre Buiumaci 

Planurile generale ale Bisericii Domnița Bălașa au fost realizate de arhitecții Carol Benisch, Alexandru Orăscu și Friedrich Hartmann și avizate de André Lecomte de Nouy. Antreprenorul lucrării a fost Dobre Nicolau.

Lucrările au început în 1881, după demolarea vechii biserici neogotice.

În aprilie 1881 epitropii Nicolae Bibescu și Theodor Văcărescu hotărăsc ca Benisch să fie arhitectul diriginte al lucrărilor și să realizeze toate planurile construcției. Contractul său a fost de 15000 lei.

Pentru decorarea interiorului bisericii, colonelul Bibescu a făcut vizite în străinătate, la Viena, Stuttgart, München și Paris, de unde a comandat diverse obiecte sau materiale.

Inaugurarea Bisericii a avut loc în data de 29 septembrie 1885, anul acesta marcându-se 130 de ani de la acel moment istoric.

Arhitectul Carol Benisch (1822-1896)

În urma cercetării arhivei Așezămintelor Brâncovenești depozitată la Arhivele Naționale ale României au ieșit la iveală nenumărate informații despre contribuția pe care arhitectul Carol Benisch a avut-o la proiectarea și ridicarea unor construcții.

Revista Arhitectura, nr. aniversar 1941

Activitatea acestui tânăr de doar 25 de ani  începe în Țara Românească în 1847 odată cu angajarea lui în serviciul public, ca arhitecton mănăstiresc, alături de elvețianul Johann Schlatter (1805-1864), marchând o etapă importantă de deschidere a marilor șantiere de prefacere a instituțiilor de cult: Arnota, Tismana, Hurezi, Bistrița. O bogată activitate se desfășoară în domeniul reparațiilor bisericilor și mănăstirilor bucureștene.

Una dintre suprizele cercetării de arhiva (fondul Teatrului Național) a fost că Benisch a fost angajat ani de-a rândul, după inaugurarea edificiului proiectat de arh. vienez Anton Hefft, cu întreținerea și modernizarea acestuia. De asemenea, implicarea sa în proiectarea și antrepriza Palatului Academiei (Universității), alături de consacratul arhitect român Alexandru Orăscu, aruncă o cu totul altă lumină asupra istoriei instituției (1857-1872).

Experiența sa vastă și prestigiul de care se bucură în serviciul public fac ca implicarea sa să se intensifice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin construirea Azilului Doamna Elena, continuarea șantierului Catedralei romano-catolice Sf. Iosif (pentru care a fost decorat de Sfântul Scaun), colaborarea în reconstruirea Azilului și Bisericii Domnița Bălașa și a Spitalului Brâncovenesc, a Arhiepiscopiei Tomisului – Biserica Sf. Petru și Pavel din Constanța.

În 1870 - 1876 Benisch proiectează și planurile Azilului Domnița Bălașa și a încăperilor preoților din curte. 

În 1880 face parte din comisia arhitecților care au redactat planurile generale ale Bisericii Domnița Bălașa, alături de Alexandru Orăscu, Friedrich Hartmann și Andre Lecomte de Nouy (consultant). Din 1881 Benisch este arhitectul dirigent al lucrărilor realizate de antreprenorul Dobre Nicolau. (A.N.R., fond Așezăminele Brâncovenești, dosar 17/1880)

În contractul său din aprilie 1881 se amintește și de elaborarea planurilor și realizarea clădirii morgii - sălii de autopsie și a două bazine - fântâni. Dacă comparăm planurile morgii (1882) cu fațadele catedralei catolice Sf. Iosif - pe al cărei șantier lucra Carol Benisch în aceeași perioadă - putem constata similitudini fără dubiu.

Morga Spitalului Brâncovenesc, 1882

A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 10/1882

Arhitectul Toma T. Socolescu, în lucrarea sa „Fresca arhitecților”, amintea în paginile dedicate arhitectului Carol Benisch și de Spitalul Brâncovenesc: „el întocmește proiectele Bisericii Domnița Bălașa în rînduri de cărămidă și piatră artificială și ale Spitalului Brâncovenesc”. Credem că ar putea fi vorba despre aripa din piața Unirii, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și restaurată în 1905 de arh. Cesare Fantoli. (A.N.R., fond Așezăminele Brâncovenești, dosar 61/1905)

Mai multe informații vor fi publicate în Oana Marinache, Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Ed. Istoria Artei, București, 2015 

Conferință, Casa Mincu, 20 octombrie, ora 19:00

Marți, 20 octombrie, are loc cea de-a doua conferință din cadrul proiectului dedicat Așezămintelor Brâncovenești și Parcelării din Calea Șerban Vodă.

Prezentarea infatiseaza câteva date esențiale legate de istoria construirii Parcelării Șerban Vodă, realizată la începutul secolului trecut. La acest proiect au contribuit două instituții publice importante, astăzi dispărute din societatea bucureșteană: Așezămintele Brâncoveneşti şi Societatea Comunală pentru Locuinţe Eftine. Veţi descoperi în această istorie cauzele care au condus la construirea acestor imobile şi informații legate de primii beneficiari ai locuinţelor, mutați încă din 1913 în noul cartier.

Andrei-Răzvan Voinea este doctorand al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti – Departamentul de Istoria şi Teoria Arhitecturii. Recent a coordonat proiectul „Istoria parcelărilor de locuințe-tip din București” al Asociației pentru Tranziție Urbană. Acest proiect, realizat cu sprijinul financiar al Ordinului Arhitecților din România, „Parcelări istorice și comunități de vecinătate”, constă în realizarea de pliante informative pentru locuitorii cartierelor Grant-Belvedere, Viilor și Șerban-Vodă, aceste trei parcelări fiind clasate pe Lista Monumentelor Istorice. Pliantele sunt distribuite gratuit fiecărei familii din cartier și conțin informații semnificative pentru istoria și identitatea parcelării (planul de parcelare, fotografii aeriene, imagini de epocă, date despre comanditar, proiectant și executanți), dar și aspecte juridice legate de clasarea parcelărilor pe Lista Monumentelor Istorice.

http://asociatiaistoriaartei.blogspot.ro/2015/09/comunicat-depresa-asociatiapentru.html

Conferința, 14 octombrie, Curtea Veche, ora 19:00

Design: Ștefan Csampai, M.M.B.

Astăzi marcăm 180 de ani de la testamentul ctitoricesc al Bănesei Safta Brâncoveanu, redactat în 14 octombrie 1835 și întărit de Domnitorul Alexandru Ghica și Mitropolitul Neofit, prin care înființa Spitalul Brâncovenesc și îl unea, sub o singură epitropie, cu Biserica Domnița Bălașa, azilul și școala ei, astfel luând ființă Așezămintele Brâncovenești.

Cu această ocazie organizăm o primă conferință dedicată modelului ctitoricesc al Așezămintelor Brâncovenești, la Curtea Veche, de la ora 19:00.

Prezintă Oana Marinache - istoric de artă licenţiat al Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi și într-un program P.O.S.D.R.U. R.E.A.D. al Academiei Române. Lucrarea monografică de debut, „Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucuresti” (Editura ACS), a fost lansată în 2012. În 2013 a publicat lucrarea de licență, „Reședințele Știrbey din București și Buftea: arhitectura și decorația interioară” (Editura ACS). În 2014 a tradus și editat Nadeja Știrbey, Jurnal de prințesă 1916-1919 și a scris „Louis Pierre Blanc, o planșetă elvețiană în serviciul României” (co-autor Cristian Gache, Editura Istoria Artei), precum și „Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii” (Editura ACS). În 3 aprilie 2015 a lansat la Palatul Suțu albumul „Arhiva de arhitectură 1830-1860: o colecție unică de planuri și schițe”, al cărei co-editor este, alături de Cristian Gache, lucrare care cuprinde și o parte din proiectele publice din domnia lui Bibescu Vodă (Editura Istoria Artei). Ultima aparitie editoriala este "Edmond Van Saanen-Algi, de la Baletele rusești la Palatul Telefoanelor", o lucrare semnata de istoricii de artă drd. Oana Marinache și dr. Gabriel Badea-Păun, fiind al doilea volum din colecția „Arhitecți de neuitat” și apare într-o concepție grafică a lui Cristian Gache.

Mulțumim Muzeului Municipiului București și Muzeului Curții Vechi pentru sprijinul acordat.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Fotografii

Azilul și statuia Domnița Bălașa

Cezar Petre Buiumaci

http://orasulluibucur.blogspot.ro/

Între 1870-1876 se ridică un nou local pentru Azilul de femei și un nou sediu pentru școala primară Domnița Bălașa (1871, desființată în 1898) în Calea Rahovei nr. 3. Așa cum a reieșit din arhiva Așezămintelor Brâncovenești, arhitectul Carol Benisch a proiectat și Azilul, morga și încăperile preoților, precum și două bazine-fântâni din curte.

Un prim monument în amintirea primei ctitore a Așezămintelor, Bălașa Brâncoveanu, a fost ridicat în curtea Azilului, fiind proiectat de Karl Storck (1826-1887), dar realizat în 1881 de Carol Storck (1854-1926) și Carol Teutsch.

Vechea biserică neogotică și Azilul D.Bălașa

Perioada 1856 - 1880

În perioada 1856-1859, Grigore Basarab Brâncoveanu (1827-1886), fiul fostului domnitor Gheorghe D. Bibescu și moștenitorul lui Grigore și al Saftei Brâncoveanu, înființează un sistem educațional, de școli cu externate în orașele principale ale țării. Tot el este cel care face o vizită la toate mănăstirile și moșiile brâncovenești, strânge documentele de valoare și le depune la epitropia din București, se ocupă de angajarea unor arendași și de buna administrare a patrimoniului funciar.

Planul cadastral din 1852

1871

Bisericile, mănăstirile și schiturile brâncovenești (Brâncoveni, Viforâta, Hurezi, Polovragi,
Dintr-un lemn, Surpatele, Mamul) cu proprietățile lor, suferă în 1860-1865 o lovitură grea din partea statului, averea lor fiind secularizată și prințul Grigore Bibescu Brâncoveanu  fiind obligat să predea actele de proprietate și să cedeze administrarea școlilor și externatelor înființate de el – 5 școli de fete în București și mai multe în țară. În perioada 1860-1861 acesta instituie burse pentru trimiterea tinerilor la studii în străinătate. Instanța decide ulterior doar independența Așezămintelor Brâncovenești fondate de Safta Brâncoveanu în 1835.

În 1864 se înființează un nou corp spitalicesc, cel al consultațiilor gratuite, dar Așezăminele se luptă din greu cu oficialitățile pentru a-și păstra patrimoniul funciar și autonomia financiară.

Cel de-al doilea și treilea spital

Iosef Hartl realizează în 1842 a II-a aripă-secția medicală a Spitalului Brâncovenesc. Între 1855 - 1859 se adaugă cea de-a III-a aripă - secția de chirurgie, farmacia, de către arhitectul Julius Freywald. Inginerul Robert Ruebenbauer face o baie cu abur și duș în 1858.

Planul inițial, semnat de Hartl, găsit în A.N.R., fond Vornicia din Lăuntru

Fațada realizată cu unele elemente decorative neogotice la ancadramentul ferestrelor de la etaj

Cele două corpuri ale Spitalului

Cel de-al treilea spital
Fotografii de epocă (1856?) puse la dispoziție de dl. Emanuel Bădescu

Brosura tiparita „Așezămintele Brâncovenești”

În cadrul proiectului cultural, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Asociația - Editura Istoria Artei a publicat o broșură de 12 pagini, format A5, color, în 500 exemplare. Autoarea cercetării și a textelor este istoric de artă drd. Oana Marinache, fotografiile de epocă reproduse fac parte din colecțiile lui Cezar Petre Buiumaci, Cristi Dumitru și Emanuel Bădescu, iar conceptul grafic îi apaține lui Cristian Gache.

Broșura prezintă cele mai importante momente istorice din existența Așezămintelor Brâncovenești, fiind folosită ca instrument de lucru la atelierele cu elevi în școlile bucureștene și distribuită gratuit participanților la evenimentele din cadrul proiectului.

Biserica neogotică

Safta Brâncoveanu reface și Biserica Domniței Bălașa în 1838-1842; judecând după stilul neogotic al acesteia, putem presupune că a fost tot o lucrare a lui Josef Hartl.

Biserica a fost pictată de Nicolae Polcovnic. Căzută în ruină în perioada 1870-1880, ea a fost demolată în 1881, când au început lucrările la construcția actuală.

Primul Spital Brâncovenesc

Spitalul Brâncovenesc - primul corp - cu 60 de paturi - a fost ctitorit de Safta în perioada 1835-1837, angajându-l pe arhitectul prusac Josef Hartl (1780-?). Inaugurarea a avut loc în 14 octombrie
1838.

Pe fațada primului spital au fost sculptate următoarele versuri:

Voi, cari fără ajutor, Vă aflați trudiți de boale,
Veniți, iubirea cea de om vă chiamă să vă scoale.
Cât e putință, aici găsiți duioasă mângâiere,
Iar darul cel desăvârșit numai de sus se cere.

Epitropia

Băneasa Safta Brâncoveanu a dispus în testamentul ei ctitoricesc din octombrie 1835 tratarea de boli cronice atât a bărbaților cât și a femeilor, aducerea unor doctori învățați și pricepuți și cumpărarea celor mai bune instrumente.

Safta hotărăște constituirea unei epitropii civile, formată din doi reprezentanți, pentru administrarea Bisericii Domnița Bălașa și a Spitalului Brâncovenesc, unind astfel cele două instituții sub „Așezămintele Brâncovenești”.

Efori ai Spitalului îi desemna pe Mitropolitul Țării Românești și pe descendenții (indirecți) ai neamului. Astfel vor ajunge să fie desemnați epitropi reprezentanți de seamă din familiile Știrbey, Bibescu, Văcărescu, Băleanu, Basarab Brâncoveanu, Mavrocordat.

Safta stipulează expres ca nimeni – mai ales reprezentații statului - să nu se amestece în administrarea Așezămintelor, să existe o separare între administrarea Bisericii și a Spitalului, un control al cheltuielilor și să se gestioneze profitabil averea și arenzile moșiilor cu care le înzestrează.

Dincolo de istoria propriu-zisă a comanditarilor și a clădirilor care au format Așezămintele Brâncovenești, răzbate un model juridic și financiar atât de bine conceput, încât a permis independența instituției filantropice mai bine de 150 de ani. Așezămintele au fost înzestrate cu nenumărate moșii, veniturile acestora asigurând salariile personalului sanitar, achiziția ultimelor descoperiri tehnice și accesul gratuit al pacienților. Pe de altă parte, de-a lungul timpului, s-au construit dispensare în micile localități de pe moșii, ajutând populația locală din mai multe zone ale țării.

Amintim numai câteva dintre proprietățile din țară: Măceșul sârbesc și românesc (Dolj), Cervenia (Teleorman), Sângiova (Dolj), Bădești (Muscel), Belciugul (Ilfov), Crovul (Dâmbovița), Fundeni (Prahova), Gurbănești (Ilfov), Mătăsaru (Dâmbovița), Necșești (Teleorman), Moara Banului (Ilfov), Răsturnați (fostul jud. Saac/Buzău), Râioși, Brăniștea Săvești (Dâmbovița), Stoenești (fostul jud. Romanați), Dăbuleni (fostul jud. Romanați), Cula Ciurmenicul (Ilfov), Sărățeni (Ialomița).

Bisericile, mănăstirile și schiturile brâncovenești (Brâncoveni, Viforâta, Hurezi, Polovragi, Dintr-un lemn, Surpatele, Mamul) cu proprietățile lor, suferă în 1860-1865 o lovitură grea din partea statului, averea lor fiind secularizată și prințul Grigore Bibescu Brâncoveanu (1827-1886) fiind obligat să predea actele de proprietate și să cedeze administrarea școlilor și externatelor înființate de el – 5 școli de fete în București și mai multe în țară. În perioada 1860-1861 acesta instituie burse pentru trimiterea tinerilor la studii în străinătate. Instanța decide ulterior independența Așezămintelor Brâncovenești fondate de Safta în 1835.

Grigore și Safta Brâncoveanu

În urma tragicei execuții care a avut loc în 15 august 1714 la Constantinopol, a supraviețuit un băiat, Constantin III Brâncoveanu (1707-1762), fiul lui Constantin II Brâncoveanu (?-1714) și al Ilincăi Balș. Acest nepot al văduvei Maria Brâncoveanu va moșteni cea mai mare parte a averii păstrate sau salvate de aceasta. La rândul lui, Constantin III va avea doi fii, pe Nicolae (?-1804), fără urmași, și pe Emanoil (1748-1811). Din căsătoria lui Emanoil cu Zoe Sturdza, s-au născut trei copii, Grigore Brâncoveanu (1770-1832), ultimul urmaș direct și două fiice, Maria și Elena.

Grigore Brâncoveanu, erudit de seamă, mare ban al Țării Românești și prinț al Sfântului Imperiu, continuă politica culturală și inițiativele filantropice ale înaintașilor săi. În 1831 Biserica Domnița Bălașa este rectitorită de Banul Grigore Brâncoveanu, după ce fusese puternic avariată de cutremur. Pentru că evenimentele politice nu îi permit punerea în aplicare a tuturor proiectelor sale, rolul principal al îndeplinirii dorințelor sale îi va reveni soției sale, Safta Balș (1776-1857).

Potrivit studiului elaborat de Iolanda Țighiliu, patrimoniul brâncovenesc cuprindea la începutul secolului al XVIII-lea aproximativ 179 proprietăți, dintre care 171 în Țara Românească. În primele decenii ale secolului al XIX-lea o parte dintre acestea vor trece din patrimoniul marelui ban Grigore Brâncoveanu, ca zestre, nepoatelor Elisabeta Cantacuzino-Pașcanu (Doamna Știrbey), Zoei Cantacuzino-Pașcanu (căsătorită Ghica) și Zoei Mavrocordat (Doamna Bibescu).

Restul averii a fost lăsat, prin testament, soției sale, Safta Brâncoveanu, care a așteptat un cadru politic și juridic potrivit, instituit de primul domnitor pământean, Alexandru Ghica (1834-1842). Decizia ei trebuie înțeleasă în contextul înființării în 1832 a „Eforiei Spitalelor Civile” care administra Spitalele Colțea, Pantelimon și Filantropia și de care a dorit să se delimiteze, asigurând independența administrării și finanțării propriului ei edificiu spitalicesc și filantropic.