Primul Spital Brâncovenesc

Spitalul Brâncovenesc - primul corp - cu 60 de paturi - a fost ctitorit de Safta în perioada 1835-1837, angajându-l pe arhitectul prusac Josef Hartl (1780-?). Inaugurarea a avut loc în 14 octombrie
1838.

Pe fațada primului spital au fost sculptate următoarele versuri:

Voi, cari fără ajutor, Vă aflați trudiți de boale,
Veniți, iubirea cea de om vă chiamă să vă scoale.
Cât e putință, aici găsiți duioasă mângâiere,
Iar darul cel desăvârșit numai de sus se cere.

Epitropia

Băneasa Safta Brâncoveanu a dispus în testamentul ei ctitoricesc din octombrie 1835 tratarea de boli cronice atât a bărbaților cât și a femeilor, aducerea unor doctori învățați și pricepuți și cumpărarea celor mai bune instrumente.

Safta hotărăște constituirea unei epitropii civile, formată din doi reprezentanți, pentru administrarea Bisericii Domnița Bălașa și a Spitalului Brâncovenesc, unind astfel cele două instituții sub „Așezămintele Brâncovenești”.

Efori ai Spitalului îi desemna pe Mitropolitul Țării Românești și pe descendenții (indirecți) ai neamului. Astfel vor ajunge să fie desemnați epitropi reprezentanți de seamă din familiile Știrbey, Bibescu, Văcărescu, Băleanu, Basarab Brâncoveanu, Mavrocordat.

Safta stipulează expres ca nimeni – mai ales reprezentații statului - să nu se amestece în administrarea Așezămintelor, să existe o separare între administrarea Bisericii și a Spitalului, un control al cheltuielilor și să se gestioneze profitabil averea și arenzile moșiilor cu care le înzestrează.

Dincolo de istoria propriu-zisă a comanditarilor și a clădirilor care au format Așezămintele Brâncovenești, răzbate un model juridic și financiar atât de bine conceput, încât a permis independența instituției filantropice mai bine de 150 de ani. Așezămintele au fost înzestrate cu nenumărate moșii, veniturile acestora asigurând salariile personalului sanitar, achiziția ultimelor descoperiri tehnice și accesul gratuit al pacienților. Pe de altă parte, de-a lungul timpului, s-au construit dispensare în micile localități de pe moșii, ajutând populația locală din mai multe zone ale țării.

Amintim numai câteva dintre proprietățile din țară: Măceșul sârbesc și românesc (Dolj), Cervenia (Teleorman), Sângiova (Dolj), Bădești (Muscel), Belciugul (Ilfov), Crovul (Dâmbovița), Fundeni (Prahova), Gurbănești (Ilfov), Mătăsaru (Dâmbovița), Necșești (Teleorman), Moara Banului (Ilfov), Răsturnați (fostul jud. Saac/Buzău), Râioși, Brăniștea Săvești (Dâmbovița), Stoenești (fostul jud. Romanați), Dăbuleni (fostul jud. Romanați), Cula Ciurmenicul (Ilfov), Sărățeni (Ialomița).

Bisericile, mănăstirile și schiturile brâncovenești (Brâncoveni, Viforâta, Hurezi, Polovragi, Dintr-un lemn, Surpatele, Mamul) cu proprietățile lor, suferă în 1860-1865 o lovitură grea din partea statului, averea lor fiind secularizată și prințul Grigore Bibescu Brâncoveanu (1827-1886) fiind obligat să predea actele de proprietate și să cedeze administrarea școlilor și externatelor înființate de el – 5 școli de fete în București și mai multe în țară. În perioada 1860-1861 acesta instituie burse pentru trimiterea tinerilor la studii în străinătate. Instanța decide ulterior independența Așezămintelor Brâncovenești fondate de Safta în 1835.

Grigore și Safta Brâncoveanu

În urma tragicei execuții care a avut loc în 15 august 1714 la Constantinopol, a supraviețuit un băiat, Constantin III Brâncoveanu (1707-1762), fiul lui Constantin II Brâncoveanu (?-1714) și al Ilincăi Balș. Acest nepot al văduvei Maria Brâncoveanu va moșteni cea mai mare parte a averii păstrate sau salvate de aceasta. La rândul lui, Constantin III va avea doi fii, pe Nicolae (?-1804), fără urmași, și pe Emanoil (1748-1811). Din căsătoria lui Emanoil cu Zoe Sturdza, s-au născut trei copii, Grigore Brâncoveanu (1770-1832), ultimul urmaș direct și două fiice, Maria și Elena.

Grigore Brâncoveanu, erudit de seamă, mare ban al Țării Românești și prinț al Sfântului Imperiu, continuă politica culturală și inițiativele filantropice ale înaintașilor săi. În 1831 Biserica Domnița Bălașa este rectitorită de Banul Grigore Brâncoveanu, după ce fusese puternic avariată de cutremur. Pentru că evenimentele politice nu îi permit punerea în aplicare a tuturor proiectelor sale, rolul principal al îndeplinirii dorințelor sale îi va reveni soției sale, Safta Balș (1776-1857).

Potrivit studiului elaborat de Iolanda Țighiliu, patrimoniul brâncovenesc cuprindea la începutul secolului al XVIII-lea aproximativ 179 proprietăți, dintre care 171 în Țara Românească. În primele decenii ale secolului al XIX-lea o parte dintre acestea vor trece din patrimoniul marelui ban Grigore Brâncoveanu, ca zestre, nepoatelor Elisabeta Cantacuzino-Pașcanu (Doamna Știrbey), Zoei Cantacuzino-Pașcanu (căsătorită Ghica) și Zoei Mavrocordat (Doamna Bibescu).

Restul averii a fost lăsat, prin testament, soției sale, Safta Brâncoveanu, care a așteptat un cadru politic și juridic potrivit, instituit de primul domnitor pământean, Alexandru Ghica (1834-1842). Decizia ei trebuie înțeleasă în contextul înființării în 1832 a „Eforiei Spitalelor Civile” care administra Spitalele Colțea, Pantelimon și Filantropia și de care a dorit să se delimiteze, asigurând independența administrării și finanțării propriului ei edificiu spitalicesc și filantropic.

Ctitoriile Domniței Bălașa Brâncoveanu

Figura domnitorului-martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), comemorat în 2014 printr-o suită de evenimente culturale în cadrul „Anului Brâncoveanu”, rămâne în atenția publicului prin intermediul proiectului nostru, inițiat din dorința recuperării memoriei descendenților din secolul
al XVIII-lea și al XIX-lea ai familiei Brâncoveanu.

Biserica cu hramul Botezul Domnului (construită între 1742-1744), Azilul de văduve, femei bătrâne și sărace (1750-1752) și Scoala primară de băieți (înființată în 1745) se constituie într-o prima ctitorie, la inițiativa Domniței Bălașa Brâncoveanu (1693-1752).

Căsătorită la 15 ani cu Manolache Rangabe, zis Lambrino (?-1745), a cunoscut o scurtă perioadă fericită din timpul domniei tatălui ei, urmată de o perioadă zbuciumată în închisoarea Edikule și exilul în ținuturi îndepărtate. Bucuria reîntoarcerii în țară și a recuperării averii și proprietăților a fost umbrită de lipsa copiilor. Cuplul și-a dedicat ultima perioadă a vieții actelor filantropice și ctitoricești, inițiativele lor constituindu-se în modele pentru urmașii din secolul al XIX-lea. Biserica cu hramul „Botezul Domnului”, ruinată de cutremurul din 1838, a fost reparată în 1842, dar a fost dărâmată în 1871, împreună cu casele vechi ale domniței Bălașa Brâncoveanu. În 1750-1752, tot la inițiativa Domniței Bălașa,  se adaugă Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, ulterior ruinată și ea și care nu a mai fost reclădită de urmașii din secolul al XIX-lea.

Calendar activitati

Calendarul evenimentelor 

Design: Cristian Gache, www.logotype.ro

1.Tur ghidat „Domnița Bălașa”
istoric de artă Oana Marinache, urbanist Andrei Popescu
invitat special Mihai Brâncoveanu
11 octombrie, ora 11:30, Biserica „Domnița Bălașa” și împrejurimi

2.Conferință „Așezămintele Brâncovenești: un model ctitoricesc”
istoric de artă Oana Marinache
14 octombrie, ora 19:00, Curtea Veche
https://www.facebook.com/events/916882905060965/

Design: Ștefan Csampai, M.M.B.

3.Conferință „Așezămintele Brâncovenești și parcelarea din Calea Șerban Vodă”
drd. Andrei Răzvan Voinea, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu"
20 octombrie, ora 19:00, Casa Mincu

4.Conferință „Așezămintele Brâncovenești: povestea unei reconstituiri”
urbanist Andrei Popescu, istoric de artă Oana Marinache
10 noiembrie, ora 11:00, Caru' cu Bere

5.Vernisaj expoziție „Așezămintele Brâncovenești: 1835-2015”
12 noiembrie, ora 18:30, Casa de cultură Friedrich Schiller

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Așezămintele Brâncovenești: 1835-2015

În perioada 15 septembrie - 15 noiembrie Asociația Istoria Artei desfășoară proiectul cultural „Așezămintele Brâncovenești: 1835-2015” co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național în sesiunea III/2015 Patrimoniu cultural material.

Proiectul vizează reconstituirea istoriei Așezămintelor Brâncovenești, a căror moștenire a dăinuit din veacul al XVIII-lea până la 1984. Biserica (1742-1744), Azilul de văduve, femei bătrâne și sărace și Scoala primară de băieți (înființată în 1745) se constituie intr-o prima ctitorie, la inițiativa Domniței Bălașa Brâncoveanu Lambrino. Biserica cu hramul Botezul Domnului, ruinată de cutremurul din 1838, a fost reparată în 1842, dar a fost dărâmată în 1871, împreună cu casele vechi ale domniței. În 1750-1753, tot la inițiativa Domniței Bălașa, se înființează Azilul de femei bătrâne și sărace și se adaugă Biserica cu hramul Înălțarea Domnului, ulterior ruinată și ea.

Spitalul Brâncovenesc rămâne unul dintre complexele sanitare și filantropice model al secolelor al XIX-XX-lea, fiind construit între 1835 - 1838 de ctitora Băneasa Safta Brâncoveanu și extins ulterior în 1842, 1855-1857 și refăcut la începutul secolului al XX-lea.

În perioada 1838 - 1842 Biserica Domnița Bălașa este construită din nou de Băneasa Safta Brâncoveanu, în stil neo-gotic, fiind pictată de Nicolae Polcovnic; căzută în ruină în perioada 1870-1880, este demolată în 1881.Între 1870-1876 se ridică un nou local pentru Azilul de femei și școală primară Domnița Bălașa (1875, desființată în 1898) în Calea Rahovei nr. 3.

Perioada de glorie a lăcașului de cult datează din 1880 – 1885, odată cu rectitorirea Bisericii Domnița Bălașa (singura clădire existentă și astăzi, din întregul complex). Planurile li se datorează arh. Alexandru Orăscu, arh. Carol Beniș și arh. Fr. Hartmann, care au fost avizați de arh. Lecomte de Nouy. Antrepriză: Dobre Nicolau sub coordonarea arh. Carol Beniș.

Proiectul vizeaza mai multe componente de valorificare a patrimoniului: cercetarea de arhiva a fondurilor legate de Asezamintele Brancovenesti, etapa de reconstituire digitală a cladirilor complexului spitalicesc, sustinerea a 3 conferinte, organizarea unui tur ghidat in zona Unirii și la Biserica Domnița Bălașa, organizarea de ateliere pentru elevi în școlile bucureștene, tiparirea unor brosuri și pliante, publicarea de articole și organizarea unei expoziții cu reconstituirile virtuale.

Echipa proiectului: istoric de artă Oana Marinache, urbanist Andrei Popescu, istoric Alina Havreliuc, fotograf și grafician Cristian Gache, doctorand arh. Andrei Răzvan Voinea, comunicare Gabriela Ristea, responsabil financiar Roxana Alina Istudor


Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Ordinul Arhitecților din România, Muzeul Municipiului București, Casa de cultură „Friedrich Schiller”, Bucureștii Vechi și Noi, Orașul lui Bucur, Idei Urbane, Bucureștiul Meu Drag, Analiza istorico-arhitecturală, Logotype

https://www.facebook.com/events/176859215980511/